Regiunea viticola Eger - Istoric, Terroir, Soiuri de Struguri si Egri Bikaver

Locatie geografica

Regiunea viticola este situata la poalele de sud-vest a Muntilor Bükk.
Suprafata regiunii viticole: 22.000 Ha (din care 18000 Ha este clasa I)
Suprafata plantata cu struguri: aprox. 5500 Ha

Asezarile din regiunea viticola Eger sunt impartite in doua raioane:

Eger: Andornaktálya, Demjén, Eger, Egerbakta, Egerszalók, Egerszólát, Felsőtárkány, Kerecsend, Maklár, Nagytálya, Noszvaj, Novaj, Ostoros, Szomolya.
Debrő: Aldebrő, Feldebrő, Kompolt, Tarnaszentmária, Tófalu, Verpelét.

Terroir

Regiunea Viticola Eger este situata intre Mátra si Munții Bükk, ca parte a Regiunii Viticole Ungaria Superioara. Viile sunt situate intr-un cerc în jurul orasului Eger. Este extrem de colorat si variat din punct de vedere al compozitiei solului, aici se gasesc soluri calcaroase, nisipoase, loess, tuf riolit, dacit, precum si sol argilos, sist si loess.

Aici se afla si cea mai inalta podgorie a Ungariei, in general se poate spune ca regiunea are o clima mai racoroasa, ceea ce are ca rezultat obtinerea unor vinuri mai proaspete si legate.

In partea de vest a regiunii viticole exista soluri mai lutoase, in timp ce in partea de est se gasesc soluri calcaroase. Datorita caracteristicilor variate, atat strugurii albi, cat si cei negri sunt prezenti in regiunea Eger si sunt capabili sa produca vinuri de inalta calitate.

Istoria regiunii viticole

Centrul de greutate al regiunii, orasul Eger este un centru economic si cultural important inca din secolul al XI-lea, aici regele Regele Stefan I, cel care a crestinat poporul maghiar, a fondat una dintre primele episcopii. Calugarii straini veniti in episcopie aduceau cu ei soiurile de struguri cultivate in zonele de unde proveneau.

Invazia tatarilor a decimat populatia, regele Béla al IV-lea fiind nevoit sa aduca colonisti valoni in mediul rural, care la randul lor au adus propriile vii cu ei.

Intre secolele XII si XIII la Eger functiona una dintre cele mai mari episcopii din tara, resursele bisericii contribuind semnificativ la dezvoltarea viticulturii si vinificatiei in regiune, precum si la cresterea nivelului calitativ al vinurilor obtinute aici.

In perioada urmatoare au sosit colonisti sarbi, acestia au adus cu ei tehnologia de fermentatie pe coaja si soiul de struguri Kadarka.

In 1886 Eger a fost lovita de Filoxera, acesta a distrus majoritatea plantatiilor. In timpul replantarilor au fost introduse noi soiuri, iar apoi productia de vin alb a devenit predominanta.

Vinuri produse in Eger

Egri Bikavér (Sangele de taur Eger).

Vinul emblematic din Eger, potrivit legendei, in vremea razboaielor cu turcii soldatii care aparau castelul Eger isi recapatau puterea si curajul din aceasta bautura, lucruri care i-au ajutat sa invinga mult mai numeroasele trupe turcesti in mai multe randuri.

In realitate, Egri bikavér (Sangele de taur din Eger) a fost mentionat pentru prima data in a doua jumatate a secolului al XIX-lea. Termenul de sange de taur provine din 1846, fiind mentionat pentru prima data de poetul János Garay provenit dintr-o regiune viticola concurenta din Ungaria - din Szekszárd.

Sangele de Taur din Eger este un cuvée realizat din vinurile mai multor soiuri de struguri negri produsi in regiunea viticola Eger.
Prin definitie nici unul din soiurile componente nu poate fi dominata in ce priveste caracterul vinului.

Initial Sangele de Taur a fost un vin corpolent bazat pe soiul de struguri Kadarka,

Schimbarile structurale care au urmat filoxerei si razboaielor mondiale si-au pus amprenta asupra compozitiei si caracterului acestuia, rezultand Sangele de Taur din ziua de azi.

Jenő Grőber, primul producator promotor al Sangelui de Taur.

Primul producator in cunostiinta de cauza al vinului Sange de Taur a fost Jenő Grőber, la inceputul secolului al XX-lea. Datorita lui Sangele de Taur din Eger a inceput sa devina cunoscut si la nivel internațional.

Grőber avea o proprietate mare, capital suficient, echipament bun de vinificatie si cunostinte profesionale de ultima generatie. Jenő Grőber este de asemenea responsabil pentru introducerea soiului de struguri Medoc Noir din Franta, acest soi a devenit o componenta esentiala a Sangelui de Taur.

Sangele de Taur al lui Grőber era bazat pe un must amestecat corespunzator din soiurile Kadarka si Medoc Noir,

iar elementele specifice ale tehnicii de vinificatie au fost desprinderea boabelor de struguri de pe ciorchine si fermentarea pe coaja, cu adaugarea unor ciorchine goale. O imagine buna a Sangelui de Taur de la acea vreme ne ofera o analiza a acestuia din 1905, conform acesteia continut de alcool a fost de de 11,25%, aciditate de 5,6 g/l si un continut de zahar de 1,8 g. / l.

Soiul de struguri cadarca, Kadarka szolo fajta

Sangele de taur actual, reglementat

Pentru pruducerea vinului Egri Bikaver din ziua de azi este necesara utilizarea a cel putin trei dintre vinurile din urmatoarele soiuri de struguri: Kadarka, Kékfrankos / Blaufrankischer, Cabernet Sauvignon, Cabernet Franc, Merlot, Portugieser, Pinot Noir, Blauburger, Kékmedoc / Medoc Albastru / Medoc Noir si Zweigelt.

Sangele de taur Eger modern este un vin rosu corpolent, tanic, cu un nivel mediu de alcool, usor acidic, cu o aroma caracteristica, condimentata si fructata, definita de clima si conditiile regiunii viticole Eger.

In 1997 Bikavér a devenit vin de origine controlata si protejata. Exista asa-numitul codex Bikavér, care asigura calitatea si garanteaza originea tuturor vinurilor etichetate Bikavér. Acesta stabileste unde pot fi cultivati strugurii, ce soiuri de struguri pot fi folositi, precum si metodele de vinificare si control al calitatii.

Astazi, toate vinurile Bikavér trebuie sa contina cel putin 4 soiuri de struguri
- dintre care niciunul nu poate reprezenta mai mult de 50 % din vin.
Componenta principala trebuie sa fie Kékfrankos / Blaufrankischer
- Un strugure care aduce vinului arome picante si aciditate ridicata.
Bikavér trebuie sa fie invechit in butoaie de stejar timp de cel putin 6 luni.

Se disting trei clasificari: Egri Bikavér Classic, Superior si Grand Superior.

Superior trebuie sa contina cel putin 5 soiuri de struguri, iar invechirea minima este de 1 an in stejar, plus sase luni in sticla.
Vinurile Grand Superior trebuie sa provina din aceeasi podgorie.

Sora mai mica - vinul Egri Csillag

Egri Csillag este sora mai mica sau poate opusul lui Bikavér. Alegerea numelui nu este intamplatoare, deoarece romanul lui Géza Gárdonyi "Egri csillagok" este strans legat de regiunea Eger.

Eger este o regiune viticola diversa capabila sa produca atat vinuri rosii serioase, cat si vinuri albe.

In secolul al XVI-lea, strugurii albi erau inca predominanti in regiune.

Egri Csillag poate fi vinificat in 3 stiluri: Classic, Superior si Grand Superior.
Cupajul trebuie sa contina cel putin 4 soiuri de struguri
Soiurile trebuie sa fie dintre cele specifice Bazinului Carpatic.
Cantitatea/proportia de soiuri parfumate este limitata, iar in cazul Egri Csillagok Superior si Grand Superior se cere un minim de 6 luni de invechire in butoaie de lemn.

Este un vin alb complex care se doreste ca sa fie o imagine a terroir-ului din zona Eger.

Caracteristicile vinului

Domina notele proaspete, fructate si florale.
Vinul nu este dominat de un soi anume ci ar trebui sa reprezinte armonia cupajului realizat.
In cazul Egri Csillag Superior si Grand Superior, pe langa notele condimentate date de invechirea discreta in butoaie de lemn, poate aparea si un caracter de mineralitate.

Soiuri de struguri specifice regiunii viticole Eger

Kékfrankos / Blaufrankischer

Este cea importanta componenta a cueveeului Egri Bikavér.
Cel mai cultivat soi de strugurii pentru vin rosu.albastre.
Se coace in a doua jumatate a lunii septembrie.
Frunzele sunt mari, pentagonale.
Ciorchinele sunt de marime medie, boabele mici, rotunjite.

Strugurii au o aroma placuta, vinul rezultat este unul corpolent, acidulat, de culoare rosu rubuniu.

Soiul de struguri Kekfrankos, Blaufrankischer szolo fajta

Leányka / Feteasca Alba / Poama Fetei / Mädchentraube

Este un soi cultivat inainte de aparitia filoxerei. A aparut ca variatie clonala din soiul Feteasca Neagra in spatiul din zona Moldovei, iar astazi se cultiva in majoritatea regiunilor din Romania, Republica Moldova si Ungaria.

Un soi timpuriu avand nevoie de cca 150-160 de zile de vegetatie si de o suma a temperaturilor utile destul de redusa de cca 1000-1100 grade C, ceea ce il face pretabil si in regiunile mai nordice.

Viguros, cu o fertilitate medie, necesita mult lemn (corzi mai lungi si un numar mai mare de ochi) la taiere.
Rezista bine la ger, dar este sensibil la mana.
Strugurii sunt uniaxiali, de forma cilindrica sau cilindro-conica, de marime mica sau mijlocie.
Boabele sunt dese, neomogene.
Greutatea medie a unui strugure variaza intre 100 si 250 g.
Miezul este zemos si nearomat.
Mustul ce se obtine se oxideaza usor si de aceeea se impune o grija deosebita.
Vinurile au potential de invechire si se remarca prin finete si echilibru.

Olfactiv si gustativ, intalnim arome de citrice, floare de tei, mai apoi evolueaza spre flori de camp, fan sau caisa coapta.

Feteasca Alba produce un vin fin, elegant, rotund, catifelat, amplu si corpolent. Vinurile maturate in butoaie de stejar si invechite in sticla capata o aroma-buchet apropiata de cea a fructelor uscate.

In unele podgorii cu ecoclimat temperat mai racoros, din Feteasca Alba se obtine un vin cu aciditate mai ridicata, avand in acelasi timp o prospetime si o fructuozitate deosebite.

Productia la hectar variaza intre 7-9 tone (poate produce si mai mult dar in detrimentul calitatii), are o putere de acumulare a zaharurilor foarte ridicata, din acest punct de vedere situandu-se printre primele soiuri ale lumii. Cantitatea de zahar acumulata in struguri în mod normal este de 180-220 g/l de must, dar poate ajunge pana la 240-250 g/l si chiar 270 g/l, in conditii de supramaturare.

Soiul de struguri Feteasca Alba, Leanyka szolo fajta